Un proverb foarte vechi spune: „cine se încumetă la călătorie are ce povesti“! Și este cu totul adevărat căci, după ultima mea călătorie din această vară, am multe de povestit!
Mă numesc Sven, Sven Krauss, și în luna iulie împreună cu familia mea am străbătut mai multe țări ca să ajungem în Sfântu Gheorghe, acolo unde ne leagă multe sentimente și amintiri. A fost pentru mine o vară foarte plină de emoții și bucurii! Iar una dintre ele a fost extrem de specială și despre aceasta aș vrea să vă povestesc neapărat dar și să mulțumesc unor oameni speciali care au făcut reală aceasta întâmplare.
Totul a început de fapt demult cu un parizer de la Bertis... cu un parizer extra despre care am auzit de când eram mic tot felul de povești de la părinții mei! Mai ales tatăl meu care are un cult pentru parizerul de vita tăiat felii groase și trântit pe o bucată de pâine cu cartofi, mereu mi-a povestit amintiri din copilăria lui din Sfântu Gheorghe, unde totul se lega parcă de parizer. Încetul cu încetul când bunica mea venea la noi, aducea și o bucată de parizer. Automat acesta era extra și trebuia să fie de la Bertis! Și așa am făcut și eu cunoștință cu „parizerul“, iar de atunci este o fascinație culinară și pentru mine. Dar cred că mai mult decât atât, și eu ca și familia mea, avem parizerul de la Bertis în sânge, căci l-am moștenit și a ajuns și la mine.
Anul acesta în vacanța mea, tatăl meu mi-a promis un tur de fabrică la Bertis ca să văd totul Live și mai ales să merg pe urmele „parizerului“ extra, care este atât de important pentru noi. Astfel că după multă răbdare și mult parizer dimineața la micul dejun dar și la prânz, ziua mult așteptată a venit. Am ajuns la Bertis și am rămas uimit de o fabrică așa de mare, cu o curte ordonată, unde mașinile stăteau aranjate ca la comercianții de mașini! Oamenii de la Bertis, pe care tata îi cunoștea bine, erau mereu în jurul nostru prietenoși și gata să îmi dea orice informație.
Am făcut pentru început o tură în brutăria Bertis, unde am degustat pâine direct din cuptor și prăjiturele tocmai gata preparate de niște doamne îmbrăcate în alb, care arătau ca la spital! Foarte bune au fost și foarte gustoase, dar trebuie să recunosc că după pâinea caldă gândul îmi stătea și mai mult la parizer!
După brutărie ne-a preluat o doamnă simpatică și drăguță, Enikő, care era îmbrăcată destul de comic, adică foarte gros și ea ne-a arătat toată fabrica... de la bun început cum intră carnea, cum se taie și se pregătește și mai apoi, cum din aceasta ajung la împachetat toate bunătățile de la Bertis. Am văzut cârnați, salamuri, crenvurști, mușchiuleț și în sfârșit după multe căutări am găsit și compartimentul cu niște oale imense unde se pregătea chiar materia de bază pentru parizer. Ce mi-a plăcut cel mai mult, după parizer bineînțeles, a fost mirosul îmbietor, ordinea și oamenii care erau mereu calzi cu noi! Și încă ceva... ei aveau voie ca la locul de muncă să asculte muzică tare, și mai ales rock. Numai că era tare frig pentru mine! Așadar am înțeles de ce doamna Enikő era așa de gros îmbrăcată! La urmă a venit Zsoltiko (cum l-am auzit pe tata că îi zice!) și el ne-a făcut o rundă adevărată în marele depozit, unde așteaptă cuminți toate bunătățile de la Bertis!
A fost cea mai frumoasă poveste de vacanță pentru mine, cu „parizerul“ extra care acum îmi domină și mie copilăria. Acum îl înțeleg pe tatăl meu de ce spune mereu că parizerul extra este special, căci este făcut de oameni speciali! Și aș mai vrea să mulțumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut la Bertis și care mi-au înlesnit această vizită.
Vă mulțumesc pentru minunatul parizer pe care îl faceți... sunteți chiar niște oameni extra... exact ca și parizerul copilăriei!
Din Nord vă urez Alles Gute!
Sven Krauss
Comentarii
Comentariul Dvs.