Unii etimologi consideră că termenul barbecue (barabicu, barbacoa, babracot) provine din limba indienilor din Caraibe, alții cred că vine de la o unealtă de lemn a indigenilor din Haiti, utilizată pentru apărare, pe care adeseori au prăjit și carne. Forma modernă a procedurii provine din statul american Texas, care este considerat centrul barbecue-ului. Însă barbecue-ul este prezent și în afara Statelor Unite, de exemplu în America de Sud este o parte și mai importantă a vieții de zi cu zi.
Mulți oameni confundă barbecue-ul cu simplul grătar din curte, chiar dacă cele două proceduri sunt diametral opuse. La grătar prăjim carnea la temperatură înaltă, într-un timp scurt, spre deosebire de barbecue unde preparăm carnea la temperatură mai scăzută, într-un timp mai îndelungat cu ajutorul fumului fierbinte.
Cel mai probabil cu toții cunoaștem prăjitul pe grătar: facem foc, așteptăm până arde lemnul și rămâne doar jarul fierbinte, iar apoi punem carnea deasupra pe grilă și o prăjim în câteva minute. Acest mod de preparare este caracterizat prin temperatură înaltă și timp de prăjire scurtă. Temperatura poate varia între 150 și 250 de grade Celsius în funcție de grill-ul folosit. Exteriorul cărnii se prăjește, iar interiorul – dacă nu-l prăjim prea mult – rămâne suculentă și fragedă, toată carnea căpătând un gust ușor afumat, pe care toată lumea îl adoră. Mulți numesc și acest mod de preparare barbecue, chiar dacă cei avizați îl consideră exact opusul gătitului la grill. Pe grătar preparăm steak-ul, hamburgerii, aripioarele de pui, hot dog-ul, cârnații și carnea mai grasă.
Barbecue-ul este un proces mult mai îndelungat și mai încet, la temperatură mai scăzută (în mod clasic la 80-120 de grade Celsius). Condimentul principal al acestor mâncăruri este fumul, care pe lângă căldură conferă și aromă cârnii. De obicei este utilizat pentru prepararea cărnurilor mari și care se prăjesc mai greu, în cazul cărora focul foarte fierbinte ar face ca exteriorul cărnii să ardă înainte ca interiorul să se prăjească. În cazul barbecue-ului prima dată carnea se coace/aburește în fum, și se prăjește numai la sfârșit, dar acest ultim pas nu este obligatoriu. Ca rezultat al procesului, pe carne se formează o crustă exterioară (bark), iar interiorul rămâne fraged și suculent. La barbecue preparăm cărnurile mai mari, mai uscate ca pulpa de vită sau coastele de porc.
Cea mai tradițională formă a barbecue-ului a început prin săparea unei gropi mari în care au făcut foc, au pus carnea pe jarul fierbinte, au acoperit totul cu frunze și au prăjit/afumat carnea timp de câteva ore. La sfârșit carnea a devenit fraged și gustos cu aromă puternică de fum. În ziua de azi acest mod de preparare nu prea se mai folosește, aparatele americane moderne se pot folosi în egală măsură pentru grill și barbecue. Pentru barbecue este nevoie de un grătar mai mare fiindcă se prepară bucăți mai mari de carne, și jarul se pune într-o parte al grătarului, iar carnea în partea cealaltă.
Din cauza faptului că pentru barbecue de obicei se folosește carne mai uscată, iar procesul îndelungat o usucă și mai mult, preparatele barbecue sunt însoțite de diferite sosuri, care fie sunt unse pe carne la sfârșit, fie sunt servite separat.
Dacă ți sa făcut poftă de un preparat delicios de barbecue, vino la Big Papa Terrace, unde poți alege dintre Pulled pork sandwich, Cuban sandwich, Porchetta sandwich și coaste de porc, toate barbecue!
Te așteptăm cu mult drag!
Comentarii
Comentariul Dvs.